Recenzie ”Sub Aceeasi Stea” de John Green

Îşi vor aminti oamenii de mine? Ce sens are viaţa mea? Ce vreau să las în urmă? 
Deşi un medicament miraculos i-a prelungit viaţa, Hazel Grace Lancaster, în vârstă de 16 ani, are impresia că, de când se ştie, a fost „în fază terminală“. Însă atunci când fermecătorul Augustus Waters, suferind şi el de aceeaşi boală cumplită, apare la întâlnirile unui grup de suport unde merge Hazel, povestea fetei va fi complet rescrisă. 
Spirite înrudite, împărţind acelaşi farmec şi acelaşi simţ al umorului, Hazel şi Gus încep o cursă contra cronometru în care învaţă ce înseamnă să iubeşti.

RECENZIE

Okay, nici nu stiu cum sa incep. Este prima carte de genul acesta pe care o citesc si a fost o carte buna. Recunosc, la inceput a fost atat de plictisitoare, incat nici nu stiam de ce o mai citesc, dar spre sfarsit a fost superba. Este o carte foarte greoaie si iti ia ceva timp pana intelegi ce scrie in ea. Sunt folosite foarte multe neologisme si termeni medicali, precum si termeni filozofici, asa ca mi-a luat ceva pana sa inteleg ce vrea sa spuna de fapt. Cuvintele sunt folosite cu sens figurat, mai ales fiindca Augustus vorbea foarte mult in metafore. Sunt facute comparatii uluitoare, poate chiar neobisnuite, la care nu ma asteptam.

Aceasta carte nu se bazeaza pe povestea de dragoste dintre Hazel si Augustus, ci pe povestile lor de viata. Este atat de tragic sa vezi copii care sufera de aceasta boala, in majoritatea cazurilor incurabila, si anume cancerul. Iti ofera o noua perspectiva asupra vietii, parca te face sa iti pretui viata si mai mult decat o faceai. Iti dai seama ca acesti copii cu cancer si-ar da toate zilele ‘bolnave’ pentru a trai macar cateva zile sanatosi. Sanatatea le-a fost furata, iar viata lor este ca un montagne-russe care doar urca’. Din pacate persoanele care sunt sanatoase nu isi pretuiesc sanatatea, nu isi dau seama cat de greu este sa fi bolnav.

Hazel si Augustus s-au iubit cu adevarat si le-a fost frica sa inceapa aceasta relatie pentru a nu fi niste ‘grenade’ unul pentru celalalt. Fiecare astepta, ca din clipa in clipa, moartea sa ii bata la usa si nu vroia sa distruga inima celuilalt. Dar cat au stat impreuna, a fost ca o mica infinitate in putinul timp pe care il aveau. ‘Unele infinitati sunt mai mari decat altele’A fost o iubire sincera si delicata, un trandafir care a rasarit firav intr-o gradina putreda, dar care a rezistat si a reusit sa infrumuseteze acea gradina.

Boala nu este un lucru frumos, dupa cum spune si Augustus:

‘Daca te duci la Rijksmuseum […] Daca va fi sa te duci si sa speram ca te vei duce intr-o buna zi, vei vedea o multime de picturi ale unor oameni care au murit. Il vei vedea pe Iisus pe cruce si vei vedea un tip care este injunghiat in gat si vei vedea oameni care mor pe mare si in lupta si o parada a martirilor. Dar. Niciun. Singur. Copil. Cu cancer. Nimeni bolnav de ciuma sau de varsat-de-vant sau de febra galbena sau de orice altceva, caci nu e nimic glorios intr-o boala. Nu exista niciun sens in asta. Nu este nicio onoare sa mori de.

Au fost si momente amuzante pe parcursul cartii. De exemplu au comparat mancare din Amsterdam cu Dumnezeu Insusi care a gatit Raiul intr-o serie de 5 feluri, iar Gus a spus ‘Frumos spus’, apoi tatii celor doi au avut o conversatie de genul:

‘Tatal lui Gus:

– Copiii nostri sunt ciudati.

Tata:

– Frumos spus.’

Au calatorit pana la Amsterdam doar pentru a-l intalni pe Peter Van Houten, autorul cartii O durere suprema, care s-a dovedit a fi un idiot si un betivan, dar care avea o poveste cam la fel de trista ca a celor 2. S-au dus pana acolo, doar ca sa afle sfarsitul unei carti care se terminase in mijlocul frazei (va dati seama ce bizar suna asta?). Oricum Van Houten le-a spus niste cuvinte tare urate, dar pentru ei calatoria asta a fost cea mai frumoasa. Si partea cu diagrama Venn Euler a fost amuzanta.

Ch 12 Venn Diagram

Mi-a placut ca de fiecare data cand vorbeau isi spuneau unul altuia ‘bine’, iar asta era ca ‘mereu’ pentru ei (aici trebuie sa cititi cartea pentru a intelege).

7627563264_5768e90b43_z

Acum vreau sa vorbesc putin despre personaje. Augustus este cel mai intelept baiat despre care am citit pana acum. Inca nu imi pot da seama cum ii place sa vorbeasca numai in metafore. Este un personaj puternic si faza cu tigara imi place.

‘Pui lucrul ucigator drept intre dinti, dar nu ii dai puterea sa-si infaptuiasca omorul.’

A vrut sa ramana puternic pana la sfarsit si se ura pentru ceea ce ajunsese. Nu era capabil nici macar sa mearga pana la baie. Dar ochii, ochii i-au ramas mereu acel albastru puternic, asa cum erau si cand era sanatos. Era probail cea mai sexy persoana care era perfect constienta de acest lucru (vorbele lui Isaac).

tumblr_moltxmaETz1svmaryo1_500

Hazel este cea mai puternica persoana despre care am citit. In ciuda bolii sale, a reusit sa ramana in picioare si sa lupte in continuare, desi nu se prea ducea vreo batalie. Ea era in faza terminala cu cancerul la plamani si stia ca in scurt timp o sa moara, dar ea a ramas puternica; nu se simtea jignita, stia adevarul, stia cum arata ea in ochii celorlalti oameni si nu punea la suflet rautatile. Era constienta ca la moartea ei o sa vina o gramada de oameni pe care nu ii vazuse in viata ei, iar pe peretele ei o sa fie scrise o gramada de condoleante, dar scrisul nu invie lucrurile, le ingroapa.

tumblr_mjyput3Uvf1r6aa40o1_r9_500

Isaac este un personaj pe care il indragesc, nu neaparat pentru ca e amuzant (dar si asta are o mare pondere), ci pentru ca nu se simtea marginalizat. Facea glume despre faptul ca era orb si incerca tot timpul sa vada partea buna a lucrurilor. Am prins drag de el inca de cand a aparut prima data in carte.

La inceput nu credeam ca e mare lucru de cartea asta pentru ca a fost foarte plictisitoare si a fost foarte greu de citit, dar la sfarsit lucrurile au luat o intorsatura de 180 de grade. Asta e cartea la care am plans cel mai mult dintre toate pe care le-am citit si pot sa spun ca mi-a schimbat anumite puncte de vedere.

Dar tot nu ii pot intelege pe cei care se sinucid. Cat ar da copii bolnavi de cancer pentru a avea sanatatea lor si ei o risipesc si nu le pasa absolut deloc de viata. Se lasa condusii de depresii si alte chestii (care sunt efecte secundare ale mortii potrivit lui Hazel) si nu le pasa deloc.

Este o carte foarte educativa care merita citita.

RATING

***5/5 moons***

white

Voi ce parere aveti?

About mariacris98

Be Weird. Be Random. Be Who You Are. Because You Never Know Who Would Love The Person You Hide.

2 thoughts on “Recenzie ”Sub Aceeasi Stea” de John Green

  1. cartea asta este geniala nu ma asteptam sa fie asa .felicitari pentru recenzie

  2. […] Atunci când fermecătorul Augustus Waters, suferind şi el de aceeaşi boală cumplită, apare la întâlnirile unui grup de suport unde merge Hazel, povestea fetei este complet rescrisă. 
Spirite înrudite, împărţind acelaşi farmec şi acelaşi simţ al umorului, Hazel şi Gus încep o cursă contra cronometru în care învaţă ce înseamnă să iubeşti, ne lămurește Whisper at moonlight […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s