Creatia Melaniei

Fortele Raului Absolut. – Sfarsitul Fugii!

 

Dupa atata timp de fugit, am gasit in sfarsit un camin. O casa mare,in care sa avem loc cu totii, cu o gradina foarte frumoasa. Aproape la fel de normala cum ne-am fi dorit sa fie vietile noastre. Sunt Chloe Saunders si sunt mai fericita decat am fost in toata viata asta. Nu am mai incercat sa ne intoarcem la sanatoriu sa ii salvam si pe ceilalti copii, dar mie mi-a fost gandul numai la asta de cand am plecat. Dar totusi am avut grija de ceilalti din experimentul meu. Peter a aflat pana la urma de ce este capabil. Rae este in mare siguranta impreuna cu mama ei. Pe ele nu le v-a cauta nimeni. Se pare ca Davidoff a fost indragostit de mama lui Rae si a tinut-o in siguranta in tot acest timp pe fiica ei. Cu totii ne faceam griji pentru ea. Dar se pare ca era mai in siguranta decat oricare dintre noi.

In privinta grupului nostru, pana la urma domnul Bae le-a dat vestea cea mare lui Simon si lui Tori. Amandoi cand au auzit au fost foarte socati.Am crezut ca vestea i-a traumatizat. Simon pana l-a urma s-a obisnuit cu gandul, iar Tori, ei bine Tori inca se dezgusta cand se gandeste ca ii placea chiar atat de mult de Simon. Matusa mea se intelege foarte bine si cu domnul Bae si cu Derek. Derek. De fiecare data cand ma gandesc la el incepe sa-mi bata inima foarte puternic. De fapt nici nu apuc sa ma gandesc prea mult la el, deoarece petrecem foarte mult timp impreuna. Toate calatoriile noastre nu l-au schimbat deloc. Tot se enerveaza cand mai fac vreo tampenie. Dar oricat ar parea de ciudat , chiar a inceput sa-mi placa. Fantomele nu mai sunt asa de multe, dar totusi sunt cat sa ma trezeasca noaptea si sa merg sa bat la usa lui Derek cand se intampla. Cateodata imi este cam rusine sa ma duc, ma face sa par ca sunt ca un copil mic care se sperie si merge la cineva sa-l linisteasca. Dar am incercat sa fac pe eroina de cateva ori iar Derek a aflat si mi-a facut o mare morala de viata si de fantome. De atunci mi-am zis ca nu merita sa fac pe eroina daca nu primesc decat atentionari. Si venind vorba despre fantome. Liz inca nu si-a gasit linistea si din cate imi da de inteles nici nu vrea. Spune ca ar pierde prea multa distractie daca ar pleca acum. Stiu ca este inspre binele ei sa treaca dincolo, dar nu stiu ce inca o tine aici. Nu cred ca are de ales sau nu. Mai ales cand iti gasesti linistea. Ea mi-a zis o data in gluma ca nu v-a avea liniste pana nu ma v-a vedea batrana si cu niste copii varconecromanti. A aflat pana la urma despre relatia mea cu Derek si a fost destul de incantata. Matusa mea l-a anuntat si pe tata ca sunt bine dar ca voi calatori o perioada pentru nu stiu ce studii.Si cam astea ar fi cele petrecute recent de la fuga noastra.

Ne-am mutat ieri intr-un orasel mic din Texas si din cate am inteles de la domnul Bae vom sta aici un an sau doi. Timp destul ca sa ne relaxam si noi putin. Eu cu Tori inca impartim aceeasi camera.A devenit o obisnuinta sa stam impreuna. Derek si cu Simon au incercat o data sa ii convinga pe matusa Laurie si pe tatal lor sa stau eu cu Derek iar Tori cu Simon. Nu au fost de acord din cauza ca eu as fi stat in aceeasi camera cu iubitul meu. Stiu, e revoltator dar nu avem ce face. Am implinit in sfarsit 16 ani. Mult doritii 16 ani. Inainte sa fiu inchisa in Sanatoriul Lyle am avut atat de multe idei despre cum sa incep sa imi petrec anii de totala libertate dar in momentul de fata nu mai am nici un plan. Cand ma gandesc la viitorul meu apropiat vad doar fuga de cei care vor sa imi faca rau mie si prietenilor mei. Asta are si niste calitati, cel putin pentru mine, Simon si Derek. Noi asa am fost crescuti. Sa ne mutam din oras in oras. Ei doi isi au alaturi din nou tatal, iar eu cu matusa Laurie suntem mai apropiate ca niciodata.Simon si cu mine suntem cei mai buni prieteni, si totul ar trebui sa fie roz in afara detaliului ca suntem urmariti. Dar Tori nu este la fel de bine impacata cu asta. Ea a fost nascuta si crescuta in acelasi loc, unde isi avea prietenii, rudele si restul cunoscutilor. Mama ei a murit iar tatal ei nu s-a prea deranjat sa o caute pe vreuna dintre ele. Si sa afle ca il are ca frate pe Simon si ca tata pe domnul Bae nu cred ca este prea incurajator.

Intr-o dimineata Tori m-a zgaltait pana m-a trezit. Parea agitata si nervoasa. Am devenit dintr-o data ingrijoarata:

– Ce s-a intamplat?

– Cred ca fantoma mamei inca bantuie pe aici.

Are problema asta de cand si-a vazut mama murind. Are tot felul de cosmaruri si crede ca este bantuita de fantoma mamei ei.

– Credeam ca am mai vorbit despre asta Tori.

– Dar daca nu vrea sa se arate?

– Am o idee mai buna. Asta ca sa scapam de grija asta.

– Ascult.

– Ce-ar fi sa o invoc pe doamna Enright si sa vorbim cu ea?

– Offf, hai s-o facem si pe asta.

Super,ea mi-a tot batut creierii ca fantoma mamei ei ne bantuie si acum ca am venit cu o solutie,ea ofteaza.

M-am asezat turceste pe pat, am inceput sa mi-o imaginez pe doamna Enright. Cand am deschis ochii am vazut-o in fata mea.

– Ce doresti, Chloe?

– Aaaa, buna ziua, aaaa, am vrut sa va intreb daca dumneavoastra ne bantuiti pe mine si pe Tori.

– Chiar crezi ca nu am nimic mai bun decat sa bantui o necromanta de 16 ani si pe rasfatata de fiicamea?

– Atunci doar si-a imaginat?

– Nu, sunt cateva fantome aici cam rele, dar te vei descurca tu cu ele.

M-am cutremurat. Tori avea dreptate doar partial. Chiar ne bantuia o fantoma care ne vroia raul. Dar nu mama ei. Mi-am insemnat in minte sa o intreb de chestia asta pe Liz. Ea ar trebui sa fie in stare sa afle. Doar daca nu a aflat deja. Dar de ce sa nu mi-ar spune?

– Altceva, Chloe?

– Vreau sa vorbesc putin cu ea.

Cred ca daca as lucra la un film secventa asta ar fi preferata mea. Biata fata orfana de mama se intalneste in sfarsit cu fantoma mamei ei sa regleze conturile. Socant si totusi interesant.

  • Spune-i dragei mele fiice ca nu mai avem ce vorbi.
  • Tori, nu cred ca vrea sa vorbeasca cu tine.
  • Eu vreau sa-i spun ceva.

Parea ca ii vine foarte greu sa recunoasca acest lucru, iar prezenta fantomei doamnei Enright nu o ajuta foarte mult.

  • Mama, mi-e dor de tine.
  • Tori….
  • Vroiam sa i-o zis de mult, de cand am inceput sa fugim.De fiecare data credeam ca ea ne bantuie dar nu eram sigura.

M-am uitat putin la doamna Enright si nu am mai vazut decat chipul unei mame care se simte vinovata pentru ca si-a parasit fiica asa de devreme.

– Ce zice?

– Nimic. Dar la cum arata ii pare foarte rau.

– Acum o poti trimite inapoi.

Nu parea prea sigura de ea, dar cand v-a mai vrea sa vorbeasca cu mama ei, presupun ca imi v-a cere. Dupa ce doamna Enright a plecat, a venit Liz si am intrebat-o despre spiritele rele care sunt pe aici. Iar ea a recunoscut. A mai zis ca in spre apararea ei a incercat sa le goneasca singura. Si nu a vrut sa ne anunte si pe noi pentru ca sa nu ne ingrijoreze.

  • Crezi ca acum sunt mai putin ingrijorata?
  • Scuze, dar nu pareau chiar atat de malefice, si credeam ca le-ai vazut pana acum.
  • Se pare ca au inceput sa se cam ascunda de mine.
  • Sau poate mama ta le tine departe.
  • Mama?

Si eu vroiam sa-i spun mamei cat de dor imi e de ea, dar din motive spirituale nu putem vorbi, cred ca m-as baga si pe mine si pe ea in pericol.

  • Dar stai linistita acum nu mai sunt.
  • Esti sigura?
  • Pe cuvant de cercetas.

Nu prea am mai fost linistita restul zilei, dar nu am mai primit nici o veste proasta asa ca am socotit asta ca o zi buna. Mai spre seara eu cu Derek am iesit la o plimbare printr-un parc. Din seara cand am ajuns in siguranta avem un fel de traditie ca in fiecare seara sa iesim undeva in natura. Bineinteles, atunci cand se transforma nu prea avem de ales. Domnul Bae a fost in prima faza destul de ingrijorat cand a aflat ca eu ii tineam companie lui Derek cand se transforma. A incercat si el o data sa stea cu fiul sau adoptiv dar a zis ca este o experienta uimitoare pe care o poate suporta doar o data. Derek cand a auzit asa ceva de la tatal sau a fost putin confuz. Dar pana la urma l-am convins ca nu toata lumea are talentul meu varcolatic.

Imediat cum am iesit din casa si-a inclestat mana de a mea. Abia asteptam sa simt caldura mainii lui. Nu cred ca m-as putea satura vreodata de caldura si atingerea lui. Cand l-am strans mai tare, s-a intors spre mine si mi-a daruit un zambet pe care il tot vad si pe care cred ca l-as putea vedea de mii de ori la rand.

  • Cum te simti?

Intrebarea lui m-a uimit in prima faza. Dar mi-am dat seama la ce s-a referit. S-a referit la el. Ii este teama ca la un moment dat sa nu il mai iubesc la fel de mult. Cu toate astea nu mi-a zis niciodata cele doua cuvinte, iar in consecinta nu i le-am zis nici eu, dar nu stiu cat voi mai rezista.

  • Derek….

Cand i-am pronuntat numele s-a intors spre mine si m-a sarutat. Un sarut cald. Ai fi putut in mijlocul iernii doar in pijamale,ca nu ar fi trebuit sa-ti faci griji daca te-ar fi sarutat el.

M-am despartit ca sa imi trag suflul. Ne-am privit in ochii si el a zis:

  • Te iubesc, Chloe.

Atat am mai reusit sa aud in minte. Acele doua cuvinte, spuse cu vocea s-a groasa. Ma asteptam ca in secunda urmatoare sa-mi dea 2 palme Tori si sa-mi spuna sa nu mai visez. Dar nu s-a intamplat.

  • Si eu te iubesc.

In ochii lui a aparut o mare usurare. Ca si cum pana acum si-ar fi tinut respiratia. Poate chiar si-o tinuse. La fel cum,se pare ca,mi-o tinusem si eu.

Inainte uram filmele romantice, de cand sunt cu Derek ele sunt preferatele mele. El ma schimba. Ma schimba in bine.

Nu stiu de ce, dar simt ca m-am mai maturizat. Desigur doua cuvinte si o intalnire perfecta nu te putea maturiza, nu?

In urmatoarele zile, am fost linistiti. Avem noroc ca este vara si nu trebuie sa mergem la liceu sa ne continuam cursurile. Vorbind despre cursuri, Simon si-a reluat antrenamentele cu tatal sau iar Tori mai invata cate ceva cand nu are altceva mai bun de facut. Tori are o putere atat de mare incat poate sa practice si magie de vrajitoare dar si de vrajitori fara incantatii sau anii de antrenamente. Simon nu este inca in regula cu asta, si nici nu cred ca v-a fi vreodata. Cabalii inca ne urmaresc. Liz mi-a zis ca v-a dura ceva pana sa ne gaseasca. Nu asa de mult cat a zis domnul Bae, dar destul cat sa avem un timp de respiro. Sunt sigura ca nu ne vor lasa pana nu ne vor prinde. Sau pana nu ii omoram. M-am gandit de atatea ori sa invoc semidemonul care m-a ajutat sa evadez a doua oara din mainile Cabaliilor, gandindu-ma ca v-a putea sa ii aranjeze pe toti cei care vor sa faca rau celor dragi mie. Dar ideea a cazut din prima clipa de cand i-am spus-o lui Derek. Vrea sa stau cat mai departe de puterea mea de invocare. Nu inteleg de ce. Am invatat deja cum s-o folosesc, tot ce imi mai trebuie este momentul in care s-o folosesc.

M-am obisnuit si sa ma plimb noaptea prin casa, pentru a verifica fantomele care ne urmaresc. Dar tot ce vad este Liz care tot bantuie prin casa. Presupun ca face acelasi lucru ca si mine. In seara asta am stat putin de vorba cu Liz, dar mi-a zis ca vine Simon si trebuie sa plece sa ne lase “intimitate”. Da, sigur. Sunt sigura ca sta chiar in spatele usii si asculta.

  • Hei, Chloe esti treaza.
  • Da. Si tu esti.
  • Derek nu a vrut sa-mi povesteasca nimic despre intalnirea voastra din seara asta.

Ce ironie. Nici eu nu i-am spus lui Tori despre intalnirea noastra. Si totusi, de ce trebuie sa afle toata casa despre intalnirile mele cu Derek? Mai ales ca lui Simon ii este cel mai greu sa vorbeasca despre asta. Inca ma place. Si eu stiu.Mi-as fi dorit sa nu fie atat de evident, altfel cred ca as fi putut trece cu vederea. Trebuia sa inteleaga pana acum, nu?

  • Nu s-a intamplat cine stie ce. L-am mintit eu.
  • Hahaha, Chloe chiar ma crezi orb? Nu l-am mai vazut pe Derek atat de fericit de o eternitate. Si nu pot crede decat ca este din vina ta.

M-am inrosit. Normal ca era fericit. Doar ma iubeste la fel de mult cum il iubesc si eu.

  • Si tu te-ai cam inrosit. Asa ca trebuie sa aflu.
  • Nu m-am inrosit ti se pare.
  • Chiar si pe intunecimea asta tot se vede rosul ala Chloe.
  • Nu s-a intamplat mai nimic.
  • Ti-a spus nu?
  • Da.

Ma luase gura pe dinainte. Daca Derek nu vroia sa il raneasca pe Simon, ei bine exact asta faceam eu acum. Trebuie sa invat sa mai gandesc putin.

  • Inteleg.
  • Imi pare rau.
  • De cate ori ti-am spus sa nu-mi mai spui ca iti pare rau? Nu a fost vina ta, ci a mea. Iar acum tu si Derek nu imi povestiti unele chestii pentru ca vi se pare ca voi fi fooaaarte ranit. A spus el amuzat.
  • Bun, atunci trebuie si tu sa-mi raspunzi la o intrebare.
  • Hmm, depinde de intrebare.
  • De ce esti treaz la ora asta?
  • Am venit sa-mi i-au un mar.

Mincinosul! El crede ca nu-mi dau seama cand ma minte? Asa asa batuta in cap ma crede?

  • Ma urmaresti?
  • Ce??? Chloe, nu crezi ca devii cam paranoica?
  • Liz mi-a zis ca nu e prima oara cand vii dupa mine.
  • Uite, sunt ingrijorat. Eu si cu Liz suntem singurii care stim despre cercetariile tale nocturne?
  • Da. Dar nu ar intelege nimeni. Vreau sa fiu sigura ca suntem in siguranta. Cabalii au si niste necromanti de partea lor si aceia ar putea trimite fantome sa ne bantuie si sa afle unde suntem. Ma duc sa dorm.
  • Noapte Buna.
  • Noapte Buna.i-am raspuns.

Toata seara m-am foit. Cine se crede el sa ma spioneze? Daca stau sa ma gandesc mai bine si eu as fi ingrijoarata daca as vedea pe cineva care “bantuie” prin casa in vanatoarea de fantome.

Dimineata urmatoare am fost din nou trezita dar din cauza asta de catre Liz. Si parea speriata. De ce toata lumea ma trezeste cand este speriata sau ingrijorata?

  • Chloe, trezeste-te repede.
  • Ce s-a intamplat?
  • Cabalii, v-au descoperit. Nu stiu cum dar au reusit.
  • Imposibil. Am zis facand ochii mari. Ceilalti stiu?
  • Credeam ca numai cu tine pot vorbi.
  • De unde ai aflat?
  • Mi-a zis Gwen.
  • Gwen este inca aici?
  • A fost trimisa de Margaret, dar a mai zis ca sunt mai multi ca ea si ne vor gasi si aici, daca nu au facut-o deja.
  • Trebuie sa il anuntam pe domnul Bae.

M-am ridicat repede din pat si m-am uitat in patul lui Tori. Inca dormea. Oare cat era ceasul de Tori inca dormea? Am pornit fugind spre camera domnului Bae si am batut de cateva ori in usa. Cand am vazut ca nu raspunde, m-am gandit sa incerc sa deschid usa. Spre uimirea mea s-a deschis si cand am bagat capul sa vad camera l-am vazut pe domnul Bae in mijlocul unui cerc si pronunta niste cuvinte in latina. Stia. Nu stiu sigur cum mi-a venit gandul asta in minte dar cum ma gandeam mai mult la el cu atat eram mai sigura ca el stia. La un moment dat s-a oprit si s-a uitat la mine. Stiam. Iar el o stia.

  • Deci Liz pana la urma ti-a zis.
  • A-ti spus ca vom sta aici un an sau doi, dar nu am stat nici o saptamana.
  • Am ramas in urma cu orasele care sunt supravegheate de Cabali. Imi pare rau Chloe.
  • Vraja pe care a-ti facut-o acum. Pentru ce era?
  • Pentru protectie. Am incercat sa fac un scut. Cu cat ma antrenez mai mult cu atat imi iese mai bine.
  • Dar nu perfect.
  • Adevarat.
  • Ce mai asteptam? Trebuie sa ii trezim pe ceilalti si sa plecam.
  • Nu putem asa in graba, sa-i luam pe toti si sa fugim din nou.
  • Ce alta alternativa mai avem?
  • Nu stiu. Parea indurerat si obosit si batran. Se straduia sa ne tina pe toti in siguranta, dar acum nu mai era doar el cu cei doi fii ai sai. Nu. Acum mai avea inca 3 suflete de protejat. Nu mi se parea corect ca el sa duca toata greutatea asta.
  • Am eu o idee.

Tot ce a facut a fost sa se uite la mine ca si cum m-ar fi vazut prima oara,dupa ce i-am zis planul meu nebunesc.

  • In nici un caz nu o sa deschizi o poarta spre lumea spiritelor semidemonilor si sa chemi un semidemon vrajitoare pe care este suparat seful lor. Derek spune ca nu mai trebuie sa mai faci vreo invocatie decat daca este nevoie.
  • Aveti o idee mai buna?
  • Chloe, daca am pune planul asta in practica am fi in mai mult pericol decat daca am sta pur si simplu aici.
  • Cred ca ma duc sa ii trezesc si pe ceilalti, sigur vom gasi o solutie.

Cu toata lumea treaza, cel putin pe jumatate, am inceput eu si domnul Bae sa le explicam situatia si sa gasim o metoda sa scapam si de asta. Desigur nu a mai venit vorba despre planul meu.

  • Dar credeam ca vom sta aici mai mult timp. Credeam ca este sigur. S-a smiorcait Simon aproape somnambul.
  • Foarte matur. L-a mustrat Derek.
  • Baieti, aveti o idee mai buna decat sa incepem sa ne certam?
  • Tori are dreptate, nu este nici momentul nici timpul. Am sustinut-o eu.
  • Stie cineva cat timp mai avem? A intrebat Derek.
  • Liz sigur stie, Chloe, vorbeste cu ea.
  • Liz?
  • Prezenta si la datorie! Mai avem o zi, cel mult.
  • Serios? Atat de repede ne-au gasit?
  • Se pare ca nu vor sa renunte asa usor la voi.

Zici ca suntem in filmele acelea de actiune in care rau-facatorii nu vor sa ii lase pe eroi sa scape nici morti.

  • Nu mai avem mult timp. Trebuie sa ne facem acum bagajele si sa plecam.

A durat ceva pana sa ne organizam de data asta. Lipsa somnului, vestile proaste si timpul scurt nu ne-a ajutat cu nimic. Pe la mijlocul zilei eram pregatiti pentru plecare. Cu 5 minute inainte Derek a venit in camera mea.

  • Esti bine?
  • Sincer? Nu prea.
  • Stiu ca e greu, dar vom trece si peste asta.
  • Nu crezi ca o dam amandoi pe telenovele latine?
  • Nu incerca sa faci pe curajoasa.
  • Nici nu incercam.
  • Bun. Plecam in cateva minute.

Cand am deschis usa si am pasit afara am simtit o presiune asupra mea. O vraja de legare. Ne-au prins. Le-am auzit pe Tori si pe matusa mea tipand, pe Simon injurand iar pe Derek maraind.

  • Cuminte, baiatul! Am auzit o voce total necunoscuta. Treceti cu totii in casa, pana vine seful. Nu ma faceti sa mai repet inca o data !!!
  • Treceti inapoi copii. Da-i drumul prima oara fetei.

Imediat dupa aceea, mi-a dat drumul si mi-am dat seama pe moment ca nu prea am respirat. Am cazut la pamant si l-am simtit pe Derek cum ma i-a in brate si ma duce in camera de zi.

  • Nu trebuie sa ma cari. Pot si eu sa merg singura.
  • Ce ti-am zis eu despre “eroina”?
  • Bine, bine.

Ajunsi cu totii din nou inauntru am vazut ca barbatul nu era singur. Imediat de asta m-am prins. A practicat magie de vrajitoare. M-am uitat la Simon. Si el parea la fel de uimit ca si mine.

  • Toata lumea este cuminte,da? Ca de altfel chem intaririle mele de afara!

Da clar. Nu era singur. Era un batalion dupa presupunerile mele. Am dat o privire prin camera ca sa o vad pe Liz. Era rece. Chiar arata ca o fantoma. Cred ca daca ar fi putut sa ucida pe cineva doar cu privirea am fi scapat de aici intr-un minut. De cat timp fugim am reusit sa invat sa ii transmit gandurile mele doar concentrandu-ma.

  • Ai grija micuta necromanta. Sa stii ca am pe cineva care are acelasi talent ca al tau si isi poate da seama daca incerci sa scapi.
  • Nu putem sa ducem copii in camera? Nu cred ca trebuie sa fie prezenti la asa ceva.
  • Fi serios. Seful pe ei ii vrea. Am auzit ca cele doua fete sunt mai puternice decat orice semidemon. Iar varcolacul. Nu, nu cred ca vreau sa ii las pe toti intr-o camera nesupravegheati.

Am observat cu stupoare ca nu l-a amintit pe Simon. Chiar atat de normal si de lipsit de aparare este? Chiar nu este privit ca o amenintare? I-am aruncat alta privire. De data asta el era nervos. Avea o privire atat de intunecata ca ar fi putut speria si intunericul. Dar paznicul nostru nu a ridicat decat din umeri. Asta nu ar fi putut decat sa-l enerveze si mai tare pe Simon.

Derek statea langa mine. Nici nu prea l-am observat. Atat de tacut si nemiscat era. Oare mai sufla? Nu cred ca as arata prea bine daca as incerca sa verific. Dar chiar sunt ingrijorata. Daca se gandeste la un plan?

  • Necromanta nu sta bine aici. S-a auzit vocea lui Margaret.
  • Nu sta bine pe naiba. Unde vrei s-o punem? In pod?
  • Natangule! Ea a fost cea cu ideea sa evadeze de la Grupul Edison. De doua ori. Iar de fiecare data statea langa prietenii ei. O s-o ducem in pod. Si o v-a supraveghea un gardian de-al tau.
  • Am inteles.

Fir-ar! Acum chiar nu mai aveam nici o sansa. Am ajuns in pod aproape tarata de unul dintre gardienii Grupului Edison. Nu am intrat niciodata acolo. Prea intuneric si mare pentru mine. Am trecut prin atatea si nu am aruncat nici macar o privire acolo? Asa,

pentru cazuri de urgenta.

  • Stai cuminte, aici. Altfel v-a trebui sa mai chem gardienii, si nu cred ca iti v-a face vreo placere.
  • Ce vreti sa faceti cu noi?
  • Hmm, nu cred ca trebuie sa stii. Doar vei fi in viata cand se vor intampla.
  • Ne vom intoarce inapoi? M-am adresat putin disperata gardianului, care era foarte inalt, cred ca daca s-ar fi intins putin ar fi putut atinge cu varfurile degetelor capatul usii mare de metal. Nu prea am reusit sa-i disting trasaturile in intunericul ala, dar stiam ca este saten cu parul scurt. Parea tanar. Dar niciodata nu poti stii sigur. Ar fi putut fi un vampir? Un varcolac? De data asta eram sigura ca este una dintre astea doua.
  • Ce esti?
  • Hahaha, nu ti-ai dat pana acum seama?
  • In intunericul asta, nu. Bun. Am devenit putin cam obraznica de data asta. Chiar nu vroiam sa aflu ce este pana la urma, dar aveam nevoie de putin ragaz ca sa ma gandesc la un plan. Daca m-ar fi vazut ingandurata nu cred ca ar mai fi fost la fel de binedispus.
  • Sunt un varcolac. La fel ca si prietenul tau din partea cealalta a casei.
  • Iti poti da seama?
  • Fetito, sunt destul de sigur ca si el si-a dat seama ce sunt eu. Acum nu ma mai tine de vorba si gandeste-te la un plan.

Am auzit eu bine? Vroia sa ma gandesc la un plan de scapare? Parea serios. Foarte serios.

  • Stii de cate ori am auzit replica asta azi?
  • Nici nu ma intreseaza. Am fost prieten cu Andrew si am aflat de curand ca ei l-au omorat. Nu imi pasa de soarta niciunuia dintre voi. Dar asta ar fi cea mai buna razbunare.
  • Trebuie sa ma scoti de aici.
  • Ntttt. Scuze pustoaico dar sunt gardienii in toata casa. Nu vreau sa ma dau de gol tocmai acum.
  • Le spui si tu ca am avut nevoie la baie.
  • Iar ei ar spune ca e ghinionul tau.
  • Tu ai ceva mai bun in cap?
  • Nu poti si tu sa chemi o fantoma, ceva?
  • Si sa faca ce? Sa te loveasca in cap cu o bata, si sa fug pe usa?
  • Poti chema doar cate una?
  • Nu …cred. Dar poti sa-mi spui macar cum te cheama?
  • David. Si tu ar trebui sa fi Chloe, nu?
  • De unde stii?
  • Ohoo, toata lumea vorbeste despre tine. Esti o vedeta. Mai ales in lumea noastra.

Am strambat din nas. Nu-mi placea cum suna “vedeta” si “lumea noastra” in aceeasi fraza. Cum a fost posibil? Probabil jumatate din Grupul Edison sunt semidemoni care vor sa se razbune pe ei. Presupun ca au facut rau cam la o multime de semidemoni si familile lor. Oare Derek se descurca acolo? Pun pariu ca deja se gandeste ce sa faca. Daca deja nu au pus in aplicare cea mai buna metoda pe care au gasit-o. Dar nici nu a trecut un minut de cand m-am gandit la asta ca deja se auzeau tipete din casa. M-am uitat la David si el se uita la fel de mirat ca mine.

  • Se pare ca nu tu esti cea mai periculoasa din gasca ta.
  • Nu. Am acceptat eu.
  • Trebuie sa merg sus. Ma cheama datoria. A spus ultimul cuvant ca si cum ar fi pronuntat “moartea”. Ai grija cum evadezi. Daca ai nevoie de mine stii unde ma gasesti.

Si cu asta a plecat. Am incercat sa o contactez pe Liz. Imediat a aparut.

  • Ce a-ti facut?
  • Tori poate face niste chestii atat de tari cu magia ei.

Parea fericita. Offf, cine stie ce am pierdut.

  • Lasa ca imi povestesti alta data. Unde sunt restu?
  • In drum spre tine. Ar trebui sa deschida usa cam in 5 secunde.

Cam exact spus. Usa s-a trantit imediat iar Derek a venit repede si m-a luat in brate.

  • Esti bine.
  • Normal ca sunt. Stiai ca gardianul meu a fost varcolac?
  • De cum a intrat pe usa. Hai trebuie sa plecam.
  • De acord.

Nici nu ne-am mai luat lucrurile din casa. Am plecat asa cum eram. Cand am ajuns in fata casei am realizat cu stupoare ca masina nu mai era acolo. Ce rapizi au fost. Nici in filme nu sunt atat de atenti la detalii.

Asta spunea David cu : “Ma cheama datoria.” Datoria de a ne scapa de acolo. A venit cu masina iar ceilalti vroiau sa fuga de acolo, dar am spus.

  • Nu! Ne ajuta.
  • Chloe din cate imi amintesc el a fost cel care te-a tinut prizoniera in pod.
  • Este de-al nostru. A incercat sa ma salveze. Si acum incearca sa ne salveze pe toti.
  • Dar de ce?
  • Oameni buni, cred ca ar trebui sa veniti mai repede. Casa asta v-a face bum! Tipa David din masina.
  • Aveti incredere in mine?
  • Da! Au zis cu totii in cor.
  • Atunci toata lumea sa urce in masina!
  • In sfarsit. Sa stiti ca va cauta in momentul asta prin toata casa. Eu am fost insarcinat sa va caut pe afara. De doua ori noroc pe ziua de azi.
  • David imi pare foarte bine sa te vad, dar stii ca asta ii va infuria cam tare pe Cabali.
  • Stai linistit, mosule Bae. Vai ce ai mai imbatranit.
  • Mda, mersi. A spus domnul Bae cu jumatate de gura.
  • Iar revenind la subiect. Nu numai eu lupt contra Cabaliilor. A-ti observat clanul asta ce bolnav e? Dupa mine as spune ca este cel mai bolnav. Am niste prieteni care sunt chiar acum la sediul lor central si….

Inainte sa isi termine propozitia s-a auzit o mare explozie. Dar el parea doar satisfacut. Noi eram ingroziti. De cat timp planuieste asaltul asta?

  • Si pun si acolo niste bombe. Nu prea vor face cine stie ce vampirilor. Dar ei nu sunt multi. Si nici nu cred ca ei iubesc in vreun fel toata agentia aia de imobiliare ilegala.
  • Adica vom fi in siguranta?
  • Vreti sa va conving?
  • Da. Am spus eu.
  • Acusi-ca mergem sa vedem artificiile.

Zis si facut. Dupa un sfert de ora de mers am ajuns la o mare cladire cu multe geamuri-oglinzi si cu o usa mare principala. Nu am coborat. David ne-a spus doar sa asteptam. Dupa 4 minute de asteptat, am vazut o mana de oameni care ieseau in fuga. Cu totii au intrat in masini si au plecat in mare viteza. Secundele urmatoare a predominat linistea pana cand totul a explodat sub ochii nostri. Simteam ca plang. Acolo nu a fost decat sediul oficial. Sunt atatea mii in alte tari si continente. Nu. Lupta nu s-a terminat. Si nu se v-a termina niciodata. Aceia ramasi vor restrange trupele si vor dori razbunare.

  • V-au placut artificiile?
  • Asta nu este sfarsitul.
  • Ba bine ca da. In momentul in care a explodat sediul oficial au explodat si restul sediilor. Nimeni nu era azi pe teren. Stiu ca pare imposibil. Dar planuim chestia asta de luni de zile. Toti semidemonii vor sa scape de buruienile astea. Niciodata nu am fost de acord cu experimentele pe care le faceau ei pe voi copii.
  • David…. . puteai sa ma anunti. Te-as fi ajutat.
  • Lasa, mosule, te revansezi tu o data. Oricum nu as fi putut sa te anunt. Erai ocupat cu siguranta copiilor. Si a acestei femei extraordinare.

Se referea la matusa Laurie. Cand m-am uitat la ea rosise. Ea era mai batrana decat David. Cu 10-12 ani.

  • Nu incerca sa obtii ce nu poti avea.
  • Mosule. Si la batranete tot ai femeile dupa tine. Cred ca voi deveni putin invidios.
  • Cine naiba esti pana la urma? S-a auzit Simon, cu destul venin in voce cat sa omoare si un sarpe veninos.
  • Sunt David. Un varcolac care a facut parte dintr-unul din experimentele bolnave si sinistre ale Grupului Edison si Cabalii.
  • Si de unde il stii pe tata?
  • Il stiu pe tatal vostru de cand il stiu si pe Andrew. Andrew nu a fost cel mai rational om. El a fost cel care a avut grija de mine cat am facut parte din experiment. Desigur a primit unele sfaturi de la un tip pe nume Thomas.
  • De acolo a primit si tata, pentru mine. A zis Derek. Nu prea l-am auzit vorbind de cand am intrat in masina lui David. Poate nu stie cum sa se comporte in preajma altui varcolac. Sau poate ii este frica sa nu faca sau sa zica ceva gresit.
  • Destept baiat, Bae. Da. Tot de la Thomas a primit si tatal tau lectiile de crestere pentru un varcolac. Acum daca vreti sa va las undeva. Eu mai am ‘nitica treaba.
  • La cel mai apropiat hotel. Si David, multumim!
  • Ti-am mai zis mosule, nu face nimic. Dar imi ramai dator cu o bere.
  • Foarte haios si matur.
  • Aprecierea ta inseamna foarte mult pentru mine. A zis el teatral.

Pana la cel mai apropiat hotel trebuia sa facem cam jumatate de ora. Dar totusi ajunsi ne-am simtit pentru prima oara in siguranta. Nici nu stiam ce-ar mai fi trebuit sa spun.

  • Eu am plecat. Dar trebuie sa pastram legatura. Chiar vreau sa va mai vizitez. Mai ales pe voi ,copii.
  • Desigur, iti dau numarul meu de telefon. A propus domnul Bae.
  • A apropo, Chloe, ai grija de prietenii tai. Cam fac haos.

Nu stiam sigur la ce se referea. Dar am o presupunere ca are de-a face cu faza cand toata lumea umbla prin casa din cauza a nu stiu ce a facut Tori. Chiar trebuie sa aflu povestea.

  • Multumesc, David. O sa am. Sa ne mai vizitezi. I-am tipat cat timp pleca. In semn ca a auzit mi-a facut cu mana de la geam.
  • Acum chiar suntem in siguranta? a intrebat nesigura Tori.
  • Nu stiu. Dar acum sigur vom avea destul timp de respiro.
  • Abia astept. Am murmurat aproape euforica.

Si cam asa s-a terminat totul. Inca nu imi vine sa cred ca totul s-a terminat. Parca au trecut cateva minute de cand fugeam prin lume pentru libertate si siguranta. Dar aia nu era ceva real. Asta este. Este libertate. Este siguranta. Nu ma mai simt captiva. Iar faptul ca sunt cu Derek, Simon, Tori, matusa si domnul Bae ma ajuta foarte mult. In prima seara dupa fuga am crezut ca stiu ce este relaxarea si fericirea. Abia acum imi dau seama ce sunt ele cu adevarat. Prietenii mei, familia mea. Acum nu mai am nici prima viata dar nici macar pe a doua. Fiecare viata care vine este din ce in ce mai buna. Dar sper din suflet ea sa fie ultima. Nu mai vreau schimbari. Cel putin o vreme de acum in coace.

Cum iti poti petrece cel mai bine fericirea daca nu langa Derek. Sa ii simti corpul si mainile in jurul tau. Unele saruturi scurte si inocente care par sa devina din ce in ce mai lungi si nu chiar atat de inocente.

Asta este viata. Asta inseamna sa traiesti. Chiar si Liz care este fantoma crede asta. Cu totii ne bucuram. Am vrea ca fericirea asta sa dureze la nesfarsit. Nu stim ce se v-a intampla maine. Dar in momentul asta nu vreau sa traiesc decat momentul. Carpe Diem! Asta v-a fi moto-ul meu de azi inainte. Cred ca acesta va fi moto-ul tuturor.

 

SFARSIT !!!

Cum vi se pare?

About mariacris98

Be Weird. Be Random. Be Who You Are. Because You Never Know Who Would Love The Person You Hide.

9 thoughts on “Creatia Melaniei

  1. larisaoana spune:

    Nu am citit cartea, dar creatia Meleaniei e superba<3

  2. bianca spune:

    wow melania este super

  3. bianca spune:

    de ce apare chestia aia be weird despre mariacris?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s